Record producer
In industria muzicala un producator are mai multe roluri, printre care controlul la sesiunile de inregistrare, coaching si ghidarea muzicienienilor, organizarea si planificarea bugetului de productie si a resurselor, de supraveghere si de inregistrare, de mixare si mastering. Acestea au fost principalele functii ale producatorilor de la inceputurile inregistrarii de productii audio, dar mai tarziu, in a doua jumatate a secolului 20, producatorii au capatat de asemenea si un rol antreprenorial.
Producatorii de muzica ar putea, in unele cazuri, fi comparati producatorii de film in care rolul producatorului este de a crea,a da forma unei bucati muzicale in conformitate cu viziunea lor despre album. Spre deosebire de film, producatorul de muzica este rareori responsabil pentru adunarea fondurilor inregistrare - la fel ca si un regizor, producatorul este angajat de catre cei care au obtinut deja finantare (de obicei de companiile de inregistrari , desi din cand in cand de catre artistii insisi) .
Eliberati de sistemul traditional prin aparitia studiourilor comerciale independente, noua generatie de producatori - dintre care multi au fost angajati la case de discuri - au fost capabili sa creeze si sa ocupe o noua pozitie in industrie, avand un rol mai direct si mai complex in procesul muzical. Aceasta evolutie in muzica a fost reflectata in industria TV concomitent cu dezvoltarea inregistrari pe casete video si de aparitia unor companii independente de productie TV ca Desilu, stabilite in anii ‘50 de superstaruri precum Lucille Ball si apoi sotul ei, Desi Arnaz.
Acesti producatori efectueaza cele mai multe sau toate aceste diferite activitati in sine, inclusiv selectarea si aranjarea cantecelor, supravegherea sesiunii (si adesea supervizand inregistrarile) si chiar scriu materialul. Companiile producatoare independente au castigat rapid o importanta in muzica pop si in curand au devenit principalii intermediari intre artist si casa de discuri, semnand contracte de productie pentru artisti, producand inregistrarile si apoi vanzand licentele caselor de discuri pentru imprimare, promovare si vanzare.
Ca urmare a acestor modificari, producatorii au inceput sa exercite o influenta puternica, nu numai asupra carierelor individuale dar si asupra muzicii populare. Un exemplu in acest sens este Phil Spector, care a umplut golul dintre Elvis si Beatles-ii (1958-1964) cu artisti precum The Ronettes, The Crystalls, Darlene Love. Wall of Sound a lui Spector a persistat si dupa aceasta perioada cu inregistrari de la The Beatles, The Ramones, Leonard Cohen, George Harrison, Dion si Ike and Tina Turner.
Unii producatori au devenit chiar artisti care inregistreaza, de multe ori creand inregistrari cu muzicieni de studio muzicieni si scotand albume sub un pseudonim. Exemple includ inregistrari de catre grupurile fictive The Archies si Josie & The Pussycats, produse de Don Kirshner si Danny Jansen care au fost contractate de catre companii TV de productie pentru a produce aceste inregistrari pentru promovarea desenelor animate pentru copii cu acelasi nume. in mod similar, Jeff Barry si Andy Kim au inregistrat sub numele The Archies.
In era muzicii digitale este posibil ca producatorul sa fie singura persoana care participa la crearea unei inregistrari muzicale. Producatorul este in intregime responsabil pentru scris, cantat, inregistrat si organizarea materialului. Existenta unor astfel de producatori este, in unele puncte de vedere, provocatoare la adresa rolului traditional de inregistrare in studio ca, in sensul ca un intreg album poate fi creat si inregistrat din studioul de acasa al producatorului. Aceasta modificare a fost ca urmare a abundentei de software-uri ieftine dar puternice pentru producerea de muzica (cum ar fi FL Studio, Nuendo, Ableton Live, ProTools, Digital interpret, Logic, Cubase si Sonar), care permit cantecelor sa fie compuse, aranjate si inregistrate pe un singur computer, permitand ca rolurile traditionale ale unei echipe de oameni angajati in studio sa fie efectuate de catre o singura persoana. Odata cu aparitia aparaturilor portabile de inregistrare, productia albumelor live a devenit mult mai eficienta decat in trecut.
Odata cu aparitia aplicatiilor web ca Facebook, YouTube si MySpace, producatorii se pot desfasura in roluri netraditionale, folosind “social networking”. Ei pot produce muzica prin intermediul internetului. In acest fel, producatorul poate fi situat intr-o alta locatie geografica pentru a realiza obiectivul lor.